Biserica a fost cladită în stilul barocului târziu în anul 1777 pe locul în care se aflase o capelă cu hramul Sfintei Varvara, din secolul al XIV-lea.
A fost folosită la început - până în anul 1783 - împreună cu evanghelicii de limbă maghiară.
Biserica este o construcţie din cărămidă. Este o biserică - sală, spaţioasă, cu corul închis pe trei laturi.
Turnul - clopotniţă relativ scund se află în partea vestică. De remarcat sunt cele două hale mici de intrare, decorate cu ornamente de stucatură în stil rococo.
În interiorul bisericii putem vedea un altar simplu aparţinând barocului târziu, având inclus amvonul. De remarcat sunt şi frumoasele covoare anatolice, datând din secolele XVII şi XVIII.
Cristeniţa a fost donată în anul 1870 de fabricantul de faianţă J.C. Simon.
Orga a fost construită de către Karl Einschenk în anul 1939 şi are 900 de tuburi, două manuale cu câte 54 de clape, un pedalier cu 26 de pedale, 15 registre-timbru şi 3 registre auxiliare.
Clopotele, înregistrate în inventarul Neicov, au fost turnate la firma Kauntz la Sibiu: cel mare cântăreşte 400 kg, cel mijlociu 280 kg iar cel mic 200 kg.
Arcadele care se întind deasupra unui şir de morminte au valoare arhitectonică şi aparţin stilului neoclasic.
Cimitirul este dezafectat - nu se mai fac înmormântări de pe la mijlocul secolului al XX-lea.
Fosta casă parohială, din spatele corului, renovată şi transformată, găzduieşte începând cu anul 1995 căminul-spital "Blumenau"
