Orice colecție de date pe care o utilizăm într-un program are o anumită organizare internă. Indiferent de complexitatea modului de organizare a datelor, structurile de date se pot clasifica în două tipuri fundamentale: secvențiale (contigue) și aleatoare (non-contigue).
Termenul de contiguu desemnează faptul că locațiile de memorie sunt așezate una după cealaltă, continuu din punct de vedere logic (din punct de vedere fizic este posibil ca această continuitate să nu fie respectată).
În cazul structurilor secvențiale, componentele acestora sunt așezate în locații succesive de memorie.
De exemplu, în cazul unui tablou fiecare element este așezat lângă unul sau lângă două alte elemente ale tabloului. […]
Pentru un tablou toate elementele sunt de același tip, deci vor avea aceeași mărime. La o dată de tip înregistrare tipurile câmpurilor pot fi diferite, și în acest caz vor avea mărimi diferite. […]
(Adaptat după Manualul de Informatică, clasa a X-a, Livia Ţoca, Andreea-Ruxanda Demco, Cristian Opincaru, Adrian Sindile)