Prințesa Elisabeta von Wied a venit în România în 1869, la vârsta de 26 de ani,
pentru a se căsători cu Karl von Hohenzollern, care a guverant sub numele regal
de Carol I de România. În acea vreme Principalitatea era sub tutela Imperiului
Otoman. După Războiul de Independență din 1877 și Tratatul de la Berlin (1878),
România a fost recunoscută ca regat în 1881 și Elisabeta a devenit prima Regină
de România.
În timpul războiului din 1877, Elisabeta a înființat spitale, servicii de ambulanță
și îngrijire și a procurat medicamente pentru răniți. Regina Elisabeta s-a implicat
energic în sprijinirea artelor și a societății filantropice, prin intermediul cărora
a încurajat doamnele din înalta societate să aibă un rol activ în strângerea de
fonduri și în gestionarea actelor caritabile. În absența unui sistem de caritate,
Societatea Regina Elisabeta a reginei, fondată în 1893, a tratat benevol circa
17.000 de pacienți pe an, a distribuit medicamente gratuite și a monitorizat starea
familiilor nevoiașe.
Regina a avut și inițiativa de a identifica potențialul meșteșugurilor românești.
Ea însăși se înveșmânta adesea în portul național românesc, socotit până atunci
strai al țăranilor, și a încurajat doamnele din suita ei să facă la fel, dându-i
astfel o valoare socială deosebită. Regina a organizat la castelul regal de la
Sinaia un centru de meșteșuguri naționale.
A făcut o datorie din a încuraja tinerii talentați să studieze prin intermediul
unui program de burse. Regina și-a făcut un anturaj de artiști în devenire cum
ar fi George Enescu sau Elena Văcărescu și a sprijinit financiar pictorul Nicolae
Grigorescu și poetul Vasile Alecsandri.
Elisabeta a știut și beneficiul major al turismului într-o țară care nu era încă
în circuitul turistic internațional. A inițiat în acest domeniu o campanie vioaie
de publicitate pentru a-și face cunoscută în străinătate țara sa adoptivă. Trenul
Orient Express făcea o haltă la Sinaia și călătorii erau găzduiți la castelul regal.
Ca parte a aceleași campanii, România a participat la Expoziția Universală de la
Paris în anii 1867, 1889 și 1900 cu multe articole lucrate tradițional de femei,
cum ar fi broderii și tapițerii, iar în 1912, regina a organizat la Berlin
expoziția Die Frau im Kunst und Beruf (Femeia în artă și meșteșuguri).
Talentul său lingvistic desăvârșit, a ajutat-o să publice diverse opere în
limbile franceză, germană și engleză sub pseudonimul Carmen Sylva, prin
lucrările sale făcând cunoscută în străinătate România; astfel a atras atenția
lui Pierre Loti și Mark Twain, care evocând-o a spus despre ea: "Acea prințesă
și poetă germană încântătoare, adorabilă, își aduce aminte că florile codrului
și câmpiile "i-au vorbit"".
În ciuda romantismului său accentuat, se poate spune fără șovăială despre
Carmen Sylva că a reușit, într-o societate patriarhală atunci când sistemul
de valori european era doar o fațadă, să inițieze o mișcare de emancipare a
femeilor din România: cel mai bun exemplu al acestei mișcări este protejata
ei, Elena Văcărescu.
Regina Elisabeta a murit cu puțin timp înainte ca România să declare război
Germaniei și a fost îngropată la mănăstirea de la Curtea de Argeș.