Balcic | ||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
-Oras- | ||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
![]() |
||||||||||||||||
|
Balcic este un oraş la ţărmul Mării Negre, în nord-estul Bulgariei, regiunea Dobrici, la o distanţă de 42 km de Varna. În prezent este una dintre atracţiile turistice ale Bulgariei la Marea Neagră. În perioada 1913 - 1940 a aparţinut de Regatul României împreună cu restul Dobrogei de Sud, în urma celui de al doilea război balcanic (iunie - august 1913). În 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost redobândit de Bulgaria.
![]() |
Aici se află Castelul din Balcic, reşedinţa de vară preferată a Reginei Maria, înconjurat de o la fel de celebră grădină botanică unicat în Europa centrală şi de est, în special datorită colecţiei de cactuşi.
Datorită versanţilor de calcar din perimetrul său, localitatea a fost
supranumită Oraşul Alb. Întreaga zonă a fost numită Coasta de Argint
din aceleaşi motive.
Istorie
Locul era populat de ionieni în secolul V î.Hr.. La acea vreme, aşezarea era numită Kmuni sau Krunoi (în greceşte însemnă "izvoare"), datorită abundenţei izvoarelor carstice din zonă.
Mai târziu a fost redenumit Dionysopolis după numele zeului Dionysos, al
vinului şi sărbătorilor. După una din cele mai răspândite legende, oraşul
a primit acest nume după ce o statuie a lui Dionysos a fost adusă la ţărm
de valurile mării. Imaginea zeului apare şi pe monedele bătute aici.
Întemeiat în secolul VI î.Hr. de colonişti veniţi din mai multe oraşe
greceşti, Dionysopolis era un centru important pe ţărmul vestic al Mării
Negre până la începutul erei noastre, făcând parte din lanţul de colonii
greceşti care începea la nord cu Olbia (la gurile Bugului) şi mergea
spre sud până la Apollonia (astăzi Sozopol, Bulgaria).
![]() |
În secolul I î.Hr., coloniile au fost pentru prima oară ocupate de trupele Imperiului Roman, dar la scurt timp populaţia zonei, formată din greci, sciţi şi geţi s-a răsculat. O mărturie importantă a epocii este celebra "inscripţie de la Dionysopolis" din anul 48 î.Hr., de fapt un decret de cinstire a lui Akornion, binefăcător al cetăţii care se remarcase ca ambasador la regele Daciei, Burebista, apoi ca sol al acestuia la Pompeius, adversarul lui Caesar. În perioada luptelor pentru putere de la Roma, oraşul a fost ocupat de Burebista şi integrat marelui său regat, ce includea întregul ţărm vestic al Mării Negre.
Campania generalului Crassus din 29-28 î.Hr. aduce Dobrogea în sfera de influenţă a Romei, iar coloniile greceşti sub directa stăpânire a guvernatorului provinciei Macedonia. Primii ani ai erei noastre sunt martorii exilului poetului Ovidiu la Tomis, care, după o legendă, trecând pe mare în dreptul Dionysopolis-ului, ar fi exclamat văzând peisajul: "O! Oraş de pietre albe, te salut pentru frumuseţea ta nemaivăzută !". În anul 15 d.Hr, provincia Moesia a fost creat, dar Dobrogea a rămas (până în anul 46) parte a Regatului Odrişilor, client Romei, în timp ce coloniile greceşti au format "Praefectura orae maritimae" - anexată Moesiei Inferior în anul 86, de către Domiţian.