Viaţa spirituală a oamenilor din preistorie este la fel de bogată ca şi a noastră. Dar, în vreme ce noi ştim mai multe despre lumea ce ne înconjoară, primitivii nu au la dispoziţie instrumentele de astăzi.
imagine
Nesiguranţa în obţinerea hranei şi faptul că nu găsesc răspunsurile la întrebări cum ar fi cauza anotimpurilor sau originea animalelor, i-au făcut să acorde puteri deosebite unor plante şi animale sau unor fiinţe supranaturale.
Primitivii cred că dacă nu acordă respectul cuvenit acestor fiinţe (prin dansuri şi ceremonii), ele se pot răzbuna refuzând să-i ajute la vânătoare şi cules.
Un loc aparte îl ocupă cultul morţilor. Obiceiul îngropării celor morţi cu daruri (ofrande) alături apare la sfârşitul paleoliticului, dar el se răspândeşte cu deosebire în timpul epocilor următoare.
În neolitic, atunci când agricultura şi creşterea animalelor au devenit ocupaţiile de bază, în religia primitivă apar divinităţi care pot asigura recolte bogate şi turme numeroase.
(Adaptat după Manualul de Istorie, clasa a V-a, Zoe Petre, Laura Căpiţă, Monica Dvorski, Carol Căpiţă, Ioan Grosu)