Prăjiturile cu frişcă sunt prăjituri cu o structură eterogenă (în ceea ce priveşte suportul), iar în componenţa lor se foloseşte o mare cantitate de frişcă. Ele se pot prezenta fie la bucată (rotunde, tronconice, sub formă de scafă, pătrate, dreptunghiulare), fie ca piese întregi, paralelipipedice.

În structura prăjiturii, frişca bătută îndeplineşte următoarele funcţii: componentă de umplere a prăjiturii, înlocuind sau completând crema; componentă a cremei, imprimând structura afânată; componentă pentru decorare; furnizoare de factori nutritivi.

Tehnologia prăjiturilor cu frişcă este variată, dar se impune respectarea următoarelor cerinţe: indiferent de funcţie, frişca se foloseşte bătută, iar baterea se face în momentul utilizării; dacă este o componentă a cremei, frişca trebuie însoţită de gelatină care are rolul de a stabiliza structura spumoasă; dacă este utilizată la decorare, se va turna cu puţin timp înaintea expedierii spre vânzare, cu poşul cu spriţ mare (pentru a evita eliminarea aerului şi a umidităţii prin presarea intensă a poşului). […]

Întreaga structură a prăjiturilor cu frişcă este un concentrat de factori nutritivi cu valoare biologică mare, proteine complete, lipide emulsionate, vitaminele liposolubile A şi D, substanţe minerale (Ca, P, Fe) glucide simple.

Frişca bătută, element de bază, participă la întregirea sau echilibrarea valorii alimentare a prăjiturilor cu frişcă.

(Adaptat după Manualul pentru calificarea Cofetar – Patiser, Anul de completare, coord. Cristian Dincă)