Omul, în calitatea sa ca fiinţă, are capacitatea de a cunoaşte. Obiectul cunoaşterii poate fi extern (real: animale, plante, substanţe chimice etc.) sau intern (ideal: idei, numere, figuri geometrice etc.). Cunoaşterea dobândită constă în caracteristici, proprietăţi, însuşiri, înţelesuri etc., toate acestea constituind noţiunea obiectului sau a clasei de obiecte.

Orice noţiune are o anumită expresie lingvistică, constituită dintr-un cuvânt sau grup de cuvinte. Pe de altă parte, fiecare noţiune dă seama de un gen de obiecte, respectiv expresia lingvistică se aplică anumitor obiecte, ceea ce înseamnă că fiecărei noţiuni îi corespunde o anumită mulţime de obiecte.

Noţiunea, expresia lingvistică şi mulţimea de obiecte corespondente constituie un termen.

Un termen este un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se exprimă o noţiune, respectiv înţelesul termenului şi care se referă la unul sau mai multe obiecte despre care se afirmă noţiunea în cauză.[…]

Este, astfel, evident că în plan mintal trebuie să se vorbească de un anumit înţeles al termenului care constituie intensiunea termenului (numită şi conţinut), iar în plan real trebuie să se vorbească de referinţa termenului, adică de obiectele despre care se afirmă noţiunea corespondentă, ceea ce reprezintă extensiunea termenului (numită şi sferă). […]

[...]Precizaţi şi reprezentaţi grafic raportul logic existent între următorii termeni:

  1. triunghi, pătrat;
  2. extensiune, intensiune;
  3. poet, student;
  4. major, persoană în vârstă de peste 20 ani;
  5. anotimp, primăvară.

(Adaptat după Manualul de Logică şi argumentare - clasa a IX-a, Elena Lupşa, Victor Bratu, Maria Dorina Stoica)